Suntem una dintre putinele tari din Uniunea Europeana unde sa "pui" mana pe un barbat cu bani, fie el si mai batran decat tatal tau si, departe de a fi fermecator, nu este considerat un semn de slabiciune morala, ci promovat de televiziuni si aprobat chiar si de mamele fetelor cu pricina ( in general, genul asta de atitudine e tipic pentru tarile din lumea a 3 -a).
Ma intristez cand privesc in jurul meu si vad ca majoritatea fetelor de varsta mea cauta un tip cu bani. Oare chiar asta e cel mai important lucru? Eu nu sunt de acord, dar realitatea ma contrazice in fiecare zi.
Traim intr-un basm modern in care lupta dintre print si balaur se da in conturi si-n cai putere, in timp ce printesa sporovaieste plictisita prin malluri sau la coafor.
Si atunci ma intreb: E ceva in neregula cu mine? E atat de nefiresc sa vreau un tip dragut, cu care sa am ce discuta? De ce mai cred atat de putini in sentimente?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Postul asta mi-a placut.. ai mare dreptate.
de ce mai cred atat de putini in sentimente? din cauza lumii in care traiesc, din cauza temerii de a nu parea cine stie ce tampiti in ochii altora daca ar afirma ce nu mai vrea nimeni sa auda... intr-un cuvant, de teama 'gurii lumii'. Pentru ca fiecaruia ii e teama de eticheta pe care ar putea-o primi daca ar renunta la masca de 'macho man' sau 'sexy chick', dupa caz..
In ce ma priveste, consider ca nu sunt 'atat de putini' care mai cred in frumos, ci cred ca sunt mult mai multi decat banuim.. Numai ca unora le e teama sa recunoasca. Dar sunt acolo.. Si asteapta sa se schimbe ceva, sau sa se intample ceva care sa ii determine sa lase dracu mastile deoparte. Ramane de vazut..
Mai scrie ca scrii bine :D
Trimiteți un comentariu