Maine e ziua cea mare, ziua pe care o astept de doua saptamani.Plec la Sibiu cu colegii.AGAPA!
E atat de frumoasa atmosfera de dinainte! Facem planuri, radem, facem bagaje,ne aranjam ca doar vrem sa luam cu asalt toate cluburile din Sibiu :)... Bacul a ramas intr-un plan indepartat , de unde ne ranjeste amenintator. Stie ca de luni nu mai avem scapare...Si noi stim , dar nimeni nu ne poate umbri bucuria plecarii.
Eu cel putin sunt chiar fericita. Ador sa calatoresc, deci 6 ore in tren nu ma sperie catusi de putin. Sunt doar nerabdatoare.Toti suntem nerabdatori. De exemplu , o colega imi povestea dimineata( in ora de info) ca ea s-a culcat foarte devreme cu o seara in urma pentru a trece timpul mai repede...Eu am zambit, realizand ca desi plecam in agapa in calitate de absolventi de liceu, majori, suntem in adancul nostru niste copii naivi...
Si copilul din mine vrea sa se joace...Asa ca , Sibiu, venim!!!!
joi, 29 aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
Inca un pas...
A trecut si a doua proba a examenului de bacalaureat.Surprinzator , totul s-a desfasurat cum trebuia, nu s-a blocat serverul ca la simulare, si am scapat de inca o proba. Sunt cu inca un pas mai aproape de examenul mare, si deci si de momentul cand voi pune intaia oara piciorul pe plaja anul acesta:)Deci eu sunt nerabdatoare. Numaratoarea inversa e pornita; incerc sa invat, sa inteleg lucruri pe care poate inca nu le-am asimilat; oricum sunt increzatoare. Am incredere in propriile forte; am incredere in munca depusa in acest an.
In dimineata asta m-am trezit optimista.Deci cred ca voi zambi mai mult ca de obicei , si voi lasa grijile deoparte.Eu voi continua sa-mi fac treaba la fel de responsabil ca pana acum, si sper ca peste 4 luni sa fiu studenta cu acte in regula.
In dimineata asta m-am trezit optimista.Deci cred ca voi zambi mai mult ca de obicei , si voi lasa grijile deoparte.Eu voi continua sa-mi fac treaba la fel de responsabil ca pana acum, si sper ca peste 4 luni sa fiu studenta cu acte in regula.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Testul lu' Chirila
Care este visul tau cel mai important? (Incearca sa-l definesti cat mai concret in cateva propozitii)
Ce crezi ca ti-a lipsit cel mai mult in copilarie?
Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o intre 16 si 20 de ani? De ce este o greseala? De ce este cea mai mare?
Ce te linisteste? Ce te nelinisteste?
Care e cea mai mare frica a ta? De ce?
Care e cea mai mare frica in raport cu o femeie/barbat?
Cum i-ai facut pe altii fericiti?
Cand ai fost fericit? Ai spus vreodata asta? In ce context?
Ce te-a ranit cel mai mult pana acum la: prieteni, colegi, familie? De ce? (Explicatiile sunt la fel de importante ca raspunsurile)
Visul meu …Daca privesc pe termen scurt, as zice ca visul meu e sa iau note mari la bac si sa intru la facultatate, la fara taxa , la optiunea pe care o doresc. Pe termen lung imi doresc sa fiu o femeie de success, o femeie implinita. Sa am o cariera infloritoare, o familie fericita si sa reusesc sa fac ceva pentru a ajuta oamenii. As vrea sa ma fac utila.Dar mai am mult de munca pana atunci;sunt abia la inceput de drum.
In copilarie am avut cam tot ce mi-am dorit. Pot spune raspicat, fara sovaiala, ca am avut o copilarie fericita Totusi mi-a lipsit prezenta unei surori sau a unui frate. Nu e chiar bines a fii singura la parinti, chiar daca am fost si sunt o rasfatata.
Am abia 18 ani deci ma voi limita la intervalul 16-18 ani.Cea mai mare greseala a fost ca uneori am ranit tocmai persoanele pe care le-am iubit cel mai mult si care m-au iubit neconditionat. O alta greseala pe care uenori o comit este ca ma exteriorizez prea putin.Oamenii trebuie sa stie cat de mult ii apreciez.
Ma linisteste muzica trupei Vama,o carte sau un film bun, o zi cu soare, o bucatica de ciocolata, un zambet,catelusii mei. Ma nelinistesc tunetele, viitorul, oamenii care plang, asteptarea.
Cea mai mare frica a mea este frica de singuratate. Intotdeauna am fost inconjurata de multa lume, nu imi place sa fiu singura, ma plictisesc imediat.Vreau sa aud galagie, rasete, nu suport linistea.
Cea mai mare frica in raport cu un bartbat este de a nu pierde orice control asupra situatiei si de a constata intr-un tarziu ca am fost oarba si am iubit doar o imagine, sau idea de dragoste.Mi-e frica de suferinta din dragoste.
I-am facut pe ceilalti fericiti fiind alaturi de ei in cele mai grele clipe, sprijinindu-i , spunandu-le o vorba buna, facandu-i sa uite de probleme, facandu-i sa zambeasca. Sunt o persoana vesela, iar veselia mea e contagioasa cel mai adesea.
Fericirea e greu de definit.Nicidata n-am inteles exact ce imi trebuie pentru a fi fericita.Am fost fericita pentru fiecare premiu pe care l-am castigat, pentru fiecare nou prieten, pentru fiecare persoana (sau animalut) pe care l-am ajutat. Mereu spun ca sunt fericita. Momentele de la care am asteptari ridicate , ma dezamagesc uneori. O zi obisnuita , in care invat sa apreciez lucrurile frumoase din jurul meu ma face sa ma simt fericita.
Sunt o persoana care uita repede neintelegerile, dar intotdeauna etichetele puse in necunostinta de cauza ranesc. Ma doare cand sunt consideratata intr-un fel sau altul doar pentru ca asa par la prima vedere.De prieteni si familie nu am fost niciodata ranita cu adevarat.Si pser ca nici pe viitor sa nu fiu.
Daca vreti sa cititi mai mult , mergeti sa vedeti: http://tudorchirila.blogspot.com
Ce crezi ca ti-a lipsit cel mai mult in copilarie?
Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o intre 16 si 20 de ani? De ce este o greseala? De ce este cea mai mare?
Ce te linisteste? Ce te nelinisteste?
Care e cea mai mare frica a ta? De ce?
Care e cea mai mare frica in raport cu o femeie/barbat?
Cum i-ai facut pe altii fericiti?
Cand ai fost fericit? Ai spus vreodata asta? In ce context?
Ce te-a ranit cel mai mult pana acum la: prieteni, colegi, familie? De ce? (Explicatiile sunt la fel de importante ca raspunsurile)
Visul meu …Daca privesc pe termen scurt, as zice ca visul meu e sa iau note mari la bac si sa intru la facultatate, la fara taxa , la optiunea pe care o doresc. Pe termen lung imi doresc sa fiu o femeie de success, o femeie implinita. Sa am o cariera infloritoare, o familie fericita si sa reusesc sa fac ceva pentru a ajuta oamenii. As vrea sa ma fac utila.Dar mai am mult de munca pana atunci;sunt abia la inceput de drum.
In copilarie am avut cam tot ce mi-am dorit. Pot spune raspicat, fara sovaiala, ca am avut o copilarie fericita Totusi mi-a lipsit prezenta unei surori sau a unui frate. Nu e chiar bines a fii singura la parinti, chiar daca am fost si sunt o rasfatata.
Am abia 18 ani deci ma voi limita la intervalul 16-18 ani.Cea mai mare greseala a fost ca uneori am ranit tocmai persoanele pe care le-am iubit cel mai mult si care m-au iubit neconditionat. O alta greseala pe care uenori o comit este ca ma exteriorizez prea putin.Oamenii trebuie sa stie cat de mult ii apreciez.
Ma linisteste muzica trupei Vama,o carte sau un film bun, o zi cu soare, o bucatica de ciocolata, un zambet,catelusii mei. Ma nelinistesc tunetele, viitorul, oamenii care plang, asteptarea.
Cea mai mare frica a mea este frica de singuratate. Intotdeauna am fost inconjurata de multa lume, nu imi place sa fiu singura, ma plictisesc imediat.Vreau sa aud galagie, rasete, nu suport linistea.
Cea mai mare frica in raport cu un bartbat este de a nu pierde orice control asupra situatiei si de a constata intr-un tarziu ca am fost oarba si am iubit doar o imagine, sau idea de dragoste.Mi-e frica de suferinta din dragoste.
I-am facut pe ceilalti fericiti fiind alaturi de ei in cele mai grele clipe, sprijinindu-i , spunandu-le o vorba buna, facandu-i sa uite de probleme, facandu-i sa zambeasca. Sunt o persoana vesela, iar veselia mea e contagioasa cel mai adesea.
Fericirea e greu de definit.Nicidata n-am inteles exact ce imi trebuie pentru a fi fericita.Am fost fericita pentru fiecare premiu pe care l-am castigat, pentru fiecare nou prieten, pentru fiecare persoana (sau animalut) pe care l-am ajutat. Mereu spun ca sunt fericita. Momentele de la care am asteptari ridicate , ma dezamagesc uneori. O zi obisnuita , in care invat sa apreciez lucrurile frumoase din jurul meu ma face sa ma simt fericita.
Sunt o persoana care uita repede neintelegerile, dar intotdeauna etichetele puse in necunostinta de cauza ranesc. Ma doare cand sunt consideratata intr-un fel sau altul doar pentru ca asa par la prima vedere.De prieteni si familie nu am fost niciodata ranita cu adevarat.Si pser ca nici pe viitor sa nu fiu.
Daca vreti sa cititi mai mult , mergeti sa vedeti: http://tudorchirila.blogspot.com
marți, 6 aprilie 2010
Important nu e sa castigi, ci sa participi...
Adevar sau mit?Eu zic ca e mit, o chestie inventata de cei care au pierdut...
Important nu e sa castigi , ci sa participi...Nu, pe bune? Atunci de ce ma doare atat de tare cand pierd? De ce ma simt jalnic cand nu sunt invingatoare? Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu imi gasesc linistea pana nu obtin ce imi propun...Stiu, sunt excesiv de ambitioasa, dar partea buna este ca nu astept sa- mi dea nimeni nimic, ci muncesc pe branci pana reusesc...Vreau sa reusesc prin propriile forte, ce bucurie mai mare decat asta exista? Si revenind la ideea de la care am pornit, daca tot muncesc atat de mult, nu o fac pentru locul doi, ci ca sa castig, normal. Nu sunt o persoana aroganta, doar ca astept foarte mult de la mine, am pretentii uriase de la mine si am asteptari inalte,deci imi fixez scopuri greu de atins.Sunt perfectionista.Asta e drama si bucuria mea in acelasi timp.
Oricum veridicitatea frazei cu care am inceput e subiectiva.Tine de fiecare in parte. Cat despre mine...Trebuie sa plec.Am niste vise de indeplinit.
PS:Nu uitati sa zambiti!
Important nu e sa castigi , ci sa participi...Nu, pe bune? Atunci de ce ma doare atat de tare cand pierd? De ce ma simt jalnic cand nu sunt invingatoare? Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu imi gasesc linistea pana nu obtin ce imi propun...Stiu, sunt excesiv de ambitioasa, dar partea buna este ca nu astept sa- mi dea nimeni nimic, ci muncesc pe branci pana reusesc...Vreau sa reusesc prin propriile forte, ce bucurie mai mare decat asta exista? Si revenind la ideea de la care am pornit, daca tot muncesc atat de mult, nu o fac pentru locul doi, ci ca sa castig, normal. Nu sunt o persoana aroganta, doar ca astept foarte mult de la mine, am pretentii uriase de la mine si am asteptari inalte,deci imi fixez scopuri greu de atins.Sunt perfectionista.Asta e drama si bucuria mea in acelasi timp.
Oricum veridicitatea frazei cu care am inceput e subiectiva.Tine de fiecare in parte. Cat despre mine...Trebuie sa plec.Am niste vise de indeplinit.
PS:Nu uitati sa zambiti!
Paste.2010.2009.Retrospectiva
A trecut si Pastele acesta. M-am distrat,am ras, si pentru o zi am uitat de tot, de toti si de toate relele.
Anul trecut Pastele m-a prins la Paris.Ceva de vis , ati putea spune!Ei bine, nu e chiar asa. Eram la Paris , dar nu cu cineva cu care as fi vrut sa fiu.Si in acest caz, mi s-a parut groaznic Parisul, lipsit de farmec;Nici macar vremea nu a tinut cu mine.M-a plouat si muream de nerabdare sa ajung acasa.
Anul acesta am fost doar la padure, dar am fost inconjurata de prieteni.Si a fost bine.Acest lucru m-a convins inca o data de faptul ca nu conteaza unde esti, ci cu cine esti.:)
Anul trecut Pastele m-a prins la Paris.Ceva de vis , ati putea spune!Ei bine, nu e chiar asa. Eram la Paris , dar nu cu cineva cu care as fi vrut sa fiu.Si in acest caz, mi s-a parut groaznic Parisul, lipsit de farmec;Nici macar vremea nu a tinut cu mine.M-a plouat si muream de nerabdare sa ajung acasa.
Anul acesta am fost doar la padure, dar am fost inconjurata de prieteni.Si a fost bine.Acest lucru m-a convins inca o data de faptul ca nu conteaza unde esti, ci cu cine esti.:)
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Numbers
De cand ma stiu am fost atrasa de numere, de matematica, de stiintele exacte in general. E posibil ca fi pornit dintr-o revolta pentru ca in clasele mici mi se tot spunea ca fetele sunt mai slabe la matematica si ca ele se orienteaza mai degraba spre uman. Ei bine, eu nu m-am lasat influentata.Acum voi termina liceul, profil matematica-informatica, iar la facultate tot cu numerele vreau sa jonglez, orientandu-ma spre ASE...
Eu sunt de parere ca numerele ne guverneaza viata. In fiecare zi ne lovim de sute de numere. Facturile, salariul, greutatea, inaltimea, marimea la pantofi, ora,viteza... Fiecare dintre noi este un mic economist socotindu-si bugetul disponibil, cheltuielile, etc.Fiecare se preocupa de greutatea si inaltime( doamnele si domnisoarele cu siguranta).Chiar si marimea la pantofi reprezinta o preocupare pentru mine cel putin, cand tocmai marimea mea nu sunt incalzarile alea dragute la care am visat... Se spune ca exista chiar si un numar al destinului, care ne determina si reflecta caracteristicile, talentele, motivatiile si drumul in viata . Nu stiu ce sa cred despre asta.Eu nu prea consult horoscopul si nu ma intereseaza prea tare ce-mi prevad astrele..
Eu sunt de parere ca numerele ne guverneaza viata. In fiecare zi ne lovim de sute de numere. Facturile, salariul, greutatea, inaltimea, marimea la pantofi, ora,viteza... Fiecare dintre noi este un mic economist socotindu-si bugetul disponibil, cheltuielile, etc.Fiecare se preocupa de greutatea si inaltime( doamnele si domnisoarele cu siguranta).Chiar si marimea la pantofi reprezinta o preocupare pentru mine cel putin, cand tocmai marimea mea nu sunt incalzarile alea dragute la care am visat... Se spune ca exista chiar si un numar al destinului, care ne determina si reflecta caracteristicile, talentele, motivatiile si drumul in viata . Nu stiu ce sa cred despre asta.Eu nu prea consult horoscopul si nu ma intereseaza prea tare ce-mi prevad astrele..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
