Important nu e sa castigi, ci sa participi...

Adevar sau mit?Eu zic ca e mit, o chestie inventata de cei care au pierdut...

Important nu e sa castigi , ci sa participi...Nu, pe bune? Atunci de ce ma doare atat de tare cand pierd? De ce ma simt jalnic cand nu sunt invingatoare? Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu imi gasesc linistea pana nu obtin ce imi propun...Stiu, sunt excesiv de ambitioasa, dar partea buna este ca nu astept sa- mi dea nimeni nimic, ci muncesc pe branci pana reusesc...Vreau sa reusesc prin propriile forte, ce bucurie mai mare decat asta exista? Si revenind la ideea de la care am pornit, daca tot muncesc atat de mult, nu o fac pentru locul doi, ci ca sa castig, normal. Nu sunt o persoana aroganta, doar ca astept foarte mult de la mine, am pretentii uriase de la mine si am asteptari inalte,deci imi fixez scopuri greu de atins.Sunt perfectionista.Asta e drama si bucuria mea in acelasi timp.

Oricum veridicitatea frazei cu care am inceput e subiectiva.Tine de fiecare in parte. Cat despre mine...Trebuie sa plec.Am niste vise de indeplinit.

PS:Nu uitati sa zambiti!