Sunt putin bulversata.De vreo trei - patru zile am 19 ani! Varsta plecarii de acasa si a unui nou inceput, deci una mult asteptata. Totusi, in ziua cu pricina, mi-as fi dorit sa mai am macar cateva zile 18 ani...Parca au trecut cateva saptamani si nu un an , de cand, cu zambetul pe buze cantam "Am doar 18 ani..." la petrecerea de majorat.Asa ca miercuri am privit adevarul in fata: nu mai am 18 ani. Si totusi, ieri cand m-a intrebat cineva cati ani am, am raspuns 18. Apoi am corectat repede:"de fapt 19 de miercuri. Inca nu m-am obisnuit." :) Mi se pare amuzant ca pana acum mi-am dorit sa cresc , sa treaca timpul cat mai repede, iar acum as vrea sa-l incetinesc cumva.
Si cred ca nu e doar parerea mea. Ieri o colega avea la status: " Timp, nu fi hain, sa mai fim liceeni macar putin...".Intr-adevar e o senzatie ciudata de usurare si regret, acum ca s-a terminat liceul.
In alta ordine de idei , de maine intr-o saptamana incepe partea serioasa ( si mai dificila) a examenului de bacalaureat. Bafta tuturor fratilor mei de suferinta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu