Inutil.Asa- mi spuneau toti cei din jur
cand incercam sa transform imaginea ta
in portretul care acum sta atarnat
singur,prafuit,
in camera de la mansarda.
Eram asa mandra de el...
Si ti l-am aratat
Si tu mi-ai spus...
Stii ce mi-ai spus?
Ca nu-i adevarat
Ca nu esti tu chipul de inger pe care -l facusem
L-ai rupt in bucatele mici
ce tipau la fiecare atingere si ai plecat...
Acum acolo sta portretul amintirii tale,
editia revizuita si imbunatatita
cu minciuni, durere, lacrimi
E inramata cu frica de cuvantul INUTIL...
Inutil...
Asa ca tine si ca amintirea ta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Un comentariu:
locul respectiv erupe in semnificativitate. totul este sens in non sens. si nu stiu daca este neaparat bine.
Trimiteți un comentariu