Inima am pierdut-o
Pe cararea ideii ca tu existi
Oasele imi sunt piese de puzzle ratacite
In speranta ca tu ai putea descoperi imaginea.
Sunt pierduta-n mine si in foaia de hartie.
Dorinta mi s-a suit pe Soare,
Atractia a fugit cu Luna,
Minte mi se plimba pe Marte
si sufletul e la tine.
Cu un ochi privesc la ce-am pierdut
Cu celalalt la ce-as putea gasi.
O ureche imi asculta trecutul,
Cealalta soarbe soaptele viitorului.
O mana-dreapta- cauta fundul oceanului
Stanga se inalta la cer.
Picioarele imi merg in gol
Cand buzele mi se lipesc de oglinda
Nu stiu, nasul pe unde o fi?
Firul de nisip ramas din mine
Il spulbera vantul.
Acum simt doar durerea,
Durerea si gustul sarutului tau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
imi place titlul:X. .e interesant.si ptr unii poate acest titlul ar putea insemna faptul ca tu te-ai regasit p tine.mie imi sugereaza faptul ca esti pierduta de tot ceea ce inseamna lumea concreta si papabila care o vad multi.si ca locul tau este intr-o lume,numai a ta,si care chiar asa se numeste .tu ce ai vrut sa exprimi?;;)
ideea e ca sunt in lumea mea, departe de lumea meschina; Dar e vorba si de o iubire pierduta care m-a schimbat total: o persoana pe care am crezut o altfel... ideea e ca atunci cand incep sa scriu am ceva in minte si apoi ganduriel zboara mai departe... e greu de explicat ...incurcate sunt caile mintii
Trimiteți un comentariu