Mi-e dor de mare...

-"Mi'e dor de mare..
Imi place la mare ca esti curat tot timpul,
Marea te spala.."
-"Si esti sarat nu?Te spala si te sareaza!"
-"Tu ai fost vreodata la mare?"
-"Nu..da` am visat ca am fost!Intr`o zi mi`a intrat nisip in ochi si`am plans toata ziua."
-"Si cand ai intrat in apa ti`a trecut."
-"Da..si`am visat o casuta de paie pe plaja,in care o sa stau si iarna si vara."
-"Si mai e cineva in ea?"
-"Suntem numai noi doi,aa..si Marea."
-"Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?"
-"Nu..cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri..."
   
 Desi e frig sau poate tocmai pentru ca e frig... mi s -a facut tare dor de mare. Abia astept sa ajung de 1 mai sa simt nisipul ud si rece sub picioare...Nu stiu de ce nostalgia asta m-a lovit deodata.
Iubesc marea mea verde-tulbure-albastră cu o dragoste pribeagă şi pling pe ascuns de dorul ei, fără să mă ştie.

O iubesc de copilă, de cind ardeam de nerăbdare să o ating şi mă tăiam adinc in scoici alergind desculţă către ea, prin nisip. Plingeam in hohote, cu lacrimi sărate ca ale ei, dar nu renunţam, ajungeam la ea şi, ca prin minune, durerea trecea şi-ncepeam să rid zgomotos, ţopăind in apa rece. Numai in ea am reuşit să invăţ să mă scald, fără nici o regulă, pur şi simplu m-am intins intr-o zi pe un val de-al ei şi-am plutit...
Cind nu eram lingă ea, imi plăcea să o ascult lipindu-mi urechea de un melc imens şi chiar şi astăzi, după toate explicaţiile mai mult sau mai puţin ştiinţifice ce mi s-au oferit, continuu să cred că marea se aude in melci, nu poate fi altfel, n-ar avea sens.

De-atunci mă-ntorc mereu la ea după zile lungi şi anotimpuri străine, cu sufletul sfişiat, cu trupul obosit, cu inima chinuită de-ntrebări născute din cele mai mărunte orgolii, după ce cobor de pe acoperişul lumii, unde mă cred uneori stăpină.
Clipele pină la ea trec greu şi alerg căutind cu disperare un ţărm sălbatic, să-i respir adinc răsuflarea sărată, să o simt numai eu cum freamătă de dor, tristă ca şi mine, dar fermă şi puternică atunci cind mă priveşte cu ochi involburaţi, de iubită capricioasă. Ard de nerăbdare să o cuprind cu braţele şi ea să mă stringă la piept in unicul său fel, tandru şi violent deopotrivă, ca o amantă topită de atita aşteptare...Adorm apoi zimbind lingă ea, lăsindu-mă arsă de soare, ameţită de căldură pină la delir şi aştept aşa să vină noaptea, să-mi ridic privirea către stele fără să ştiu de ce le privesc, fără să mai incerc să-mi citesc destinul pe cer, pentru că in acele clipe ştiu exact care-i destinul meu.