Dimineata m-am trezit foarte devreme sa ma duc la meditatii.O adevarata placere sa te trezesti la 7 30 cand te-ai culcat la 4...M-am ridicat din pat, m-am imbracat, am mancat un sandwich alergand pe scari, m-am machiat si am iesit din casa grabita.
Fiind zapada si ghetus, am alunecat exact la poarta cand sa ies din curte.Nu am cazut, dar am pus mana jos pentru a-mi recapata echilibrul. M-am ales cu o gaura de toata frumusetea in manusile mele noi, roz. Le dau jos, le bag in geanta si imi ontinui drumul sa nu cumva sa intarzii.
Ajung in fata blocului profului cu mainile ingheatae, fara manusi, si ma uit la ceas.6 50. Ma mai uit o data . Nu mi vine sa cred. Ceasul meu e dereglat si eu am ajuns la meditatii cu o ora mai devreme. Probabil din acest motiv nu era prea multa lume pe strada. Ma asez pe canapea in fata blocului, obosita si sigura ca va fi o asteptare luunga si plictisitoare. Cum stateam eu asa cu capul in maini ma trezesc ca ma calca cineva pe picior. Ridic ochii scaparand de furie, si intalnesc doi ochi zambitori, albastri. "Imi cer scuze" spuse stapanul ochilor. "Esti foarte matinala...Pot sa-ti tin companie?" Deodata nu imi mai este atat de somn, nici atat de frig, si parca nici nu mai am atat de mult de asteptat...Uneori ziua proasta nu se cunoaste de dimineata...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu