Dar ce nu am voie ... ma ambitioneaza-n inzecit" ( Arssura-"Fructul oprit")
O vorba veche spunea odata ca tot ce-i bun e fie luat, fie are alta orientare sexuala, fie e mort, fie ingrasa, fie e pacat, fie e interzis. Interzis prin lege sau ce? Chestiunea asta da de cap multor persoane, deoarece stim cu totii ca nimic pe lumea asta nu este mai incitant, mai savuros si mai dulce decat lucrul acela care este Interzis.
O fi doar o chestiune de autosugestie, o fi chiar o intreaga psihologie a acestui fapt, insa este clar ca lucrurile interzise sau cele care par imposibile ne atrag intotdeauna mult mai mult decat celelalte. Carui motiv se datoreaza? De ce tot ceea ce ne este servit pe tava ni se pare mai putin atragator, banal, lipsit de orice interes, de orice stralucire? Si de ce atunci cand tocmai zarim ceva interzis parca ni se aprinde beculetul si dintr-o data ii vedem sclipirea? Fara doar si poate, lucrul acela este mult mai delicios, mult mai interesant, mai inedit... tocmai pentru ca este interzis.
Psihologii explica acest fapt ca fiind normal, in realitate, este atractia omului spre ceea ce nu este permis. Daca ii spui unui copil sa nu faca un lucru anume, fii sigura ca tocmai pe acela il va face, iar motivul pentru care il face este tocmai faptul ca tu nu i-ai dat voie. In spatele acestei argumentari, sta poate curiozitatea. Intrebari retorice de genul: "dar de ce nu am voie?", sau "ce patesc?", "ce se intampla?". Uneori, oamenii sunt victimele propriilor curiozitati.
Sa nu uitam ca si primii oameni, Adam si Eva, au ravnit la un lucru interzis. Mai intai, Eva care, pe urma, l-a convins si pe Adam sa guste din fructul oprit. Si, de aici, intreaga poveste a pacatului stramosesc. De-a lungul veacurilor, ceea ce era interzis a fost asociat cu pacatul. Sa fie oare chiar asa sau aceasta bariera au pus-o chiar oamenii? Adica daca incercam ceva ce, din diverse motive, nu avem voie, savarsim un pacat? Unii ar spune ca da, pentru ca pacatul inseamna si o ispita, o inselatorie, o falsa placere. Insa una care ne incita atat de mult!!!
Tot ceea ce este interzis exercita asupra noastra o putere destul de greu de controlat. Cum firea omului este slaba si, de asemenea, greseala este omenesca, sunt foarte multe persoane care se lasa prada acestor "pacate". In randul lucrurilor interzise, se pot numara de la o inghetata nevinovata, atunci cand tinem cura de slabire, si pana la un amor nepermis. Iar cel din urma este cel mai devastator. De multe ori, aceste iubiri interzise ard ca un foc mocnit si au concentratie de pasiune mult peste limita admisa. Deci probabilitatea ca o sa te arzi este destul de mare!
Unii oameni afirma ca nu exista iubiri interzise ori, cel putin, nu imposibile. Noi le facem imposibile, conjunctura si modul in care ne raportam la ele. Nu te poate impiedica nimeni, nici macar societatea, familia, pozitia sociala, religia sau etnia, sa simti iubire pentru acea persoana. Asa cum bine se stie, dragostea este un sentiment ce nu poate fi impus. Nu alegem de cine sa ne indragostim sau fata de cine sa nutrim anumite sentimente. In realitate, relatia este cea care este imposibila sau interzisa, nu iubirea.
Lasitatea sau slabiciunea oamenilor ii impinge pe acestia de foarte multe ori sa se lase prada barierelor sociale, sa faca compromisuri si sa isi reprime sentimentele. Multi o fac din lipsa de responsabilitate, altii o fac de rusine, iar altii o fac din comoditate. Insa atunci cand sufletul iti arde in tine poate fi vorba de comoditate? Cand visezi la celalalt, cand iti imaginezi si parca simti aievea sarutarea lui, atingerea, cand tot ce iti doresti este sa il privesti in ochi si sa ii vorbesti, cum poate fi vorba de comoditate? Poate ca acei oameni nu iubesc destul de profund!
Insa ce se ascunde in spatele unor iubiri secrete, acelor iubiri pe care le traim in taina si le alimentam cu sentimente dintre cele mai piperate si mai colorate? Sa fie oare remuscare, sentimentul vinovatiei, resemnare, interes sau doar iubire sincera si pura, lipsita de orice fel de urma de spectaculos? In general, aceste iubiri sau relatii pe care oamenii le percep ca interzise, nepotrivite, imposibile, devin scandalose, starnesc rumori si fac o galagie incontestabila. Insa pe nedrept! Oare nu sunt ele iubiri la fel ca toate celelalte? Doar pentru ca dragostea ta se adreseaza unei persoane nepotrivite nu inseamna ca este mai putin curata sau mai murdara sau mai altfel decat celelalte.
Sunt aceleasi amoruri pe care le traiesc si ceilalti, aceleasi simtiri pe care le traim cu sufletul sau cu trupul. De ce oare trebuie sa fie judecate aceste persoane? De multe ori, se spune ca aceste relatii ofera mai multa adrenalina, iubire si pasiune mai intensa decat in cazul amorului permis. Iubirea nepermisa cere mult curaj, multa tenacitate, sacrificii, insa te goleste de orice fel de energie, de vlaga. Este intotdeauna plina de neprevazut, nu lasa monotonia se patrunda, este mai captivanta. De fapt, cred ca tocmai aceasta interzicere ne alimenteaza iubirea!
Daca alegem sa consumam aceste iubiri sau incercam sa le ingropam in strafundul propriului nostru suflet, pentru a le uita, este o alegere individuala. In general, aceste povesti incep incredibil de frumos si palpitant si se termina prost. Sunt iubiri coplesitoare, pe care ai senzatia ca nu le poti duce. De obicei, este bine sa te feresti de aceste sentimente, asta pentru a nu suferi. Decat cei foarte puternici pot duce pe umeri povara unei asemenea relatii, fie ea si doar la nivel spiritual. Dupa, ai senzatia ca ai trait cateva vieti omenesti, atat iti e de greu sufletul!
De obicei, in numele acestor iubiri si pentru ele savarsim cele mai mari nebunii, ele ne imping dincolo de propriile noastre limite. Si nu putem intelege acest lucru decat in momentul in care traim o asemenea poveste.
Iubim pentru ca simtim acest lucru! Si probabil ca este unul dintre putinele sentimente care vine cu adevarat din suflet, nu poate fi impus sau improvizat. Insa da, poate fi ascuns! Nu se stie pentru cat timp si pana cand. Sunt oameni care aleg sa nu isi marturiseasca iubirea niciodata. Prefera sa o stie in sufletul lor. In fond si la urma urmei, iubirea nu este un stindard pentru a defila cu ea! Iubim pentru trairea pe care ne-o confera acest sentiment, pentru modul unic in care ne face sa ne simtim. Iar de multe ori iubim sentimentul in sine. Atunci cand iubesti sincer, nu o faci pentru ca astepti ceva in schimb sau pentru ca celalalt te iubeste. Nu este obligatoriu ca persoana respectiva sa te iubesca pentru a o iubi tu.
In fata unor asemenea iubiri, tacem, ramanem muti, pentru ca orice cuvant ar fi de prisos. Atunci cand te loveste nenorocirea, ai doua alternative: fie sa iubesti pana la disperare, lasandu-te prada unei singure trairi sfasietoare, fie fugi cat poti, sperand ca aceasta iubire nu te va ajunge din urma si ca intr-un final vei reusi sa-i starpesti orice urma.
"Atat in nelinistea dureroasa cat si in dorinta fericita, iubirea este cerinta unui tot. Ea nu se naste si nu rezista decat daca o parte ramane de cucerit. Nu iubim decat ceea ce nu posedam in intregime." (Marcel Proust)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu