Uneori sunt criticata pentru ca rad prea mult, uneori fara rost sau in momente nepotrivite. Dar, asta sunt. Eu rad. Rad cand am o bucurie, rad cand vad sau aud ceva amuzant, rad foarte mult cand sunt obosita , rad chiar si atunci cand imi vine sa plang. De cele mai multe ori si ochii imi rad. Si daca unii ma invidiaza, altii ma critica, pe altii ii deranjez cu felul meu de a fi, eu gasind ceva bun in cele mai oribile lucruri. Dar eu sunt fericita ca sunt asa.
E logic ca uneori sunt trista, dar nu-mi permit sa raman in pat plangandu-mi de mila, ci ies pe strada. Si zambesc. Zambesc animalutelor din jur , zambesc oamenilor pe langa care trec, zambesc razelor de soare. Sa stiti ca e un exercitiu bun. E tare placut cand zambesti unui om grabit, crispat, incordat, coplesit de probleme, si vezi ca iti zambeste inapoi. Evident am intalnit si oameni care se uitau ciudat la mine, dar mie nu mi-a pasat. Am zambit in continuare. Ei pierd. De ce as vrea sa devin ca ei , un robot care nu stie sa zambeasca? Mai bine eu. Putin nebuna, putin copilaroasa, dar cu zambetul pe buze.
Uite acum va zambesc si voua: :):):):) .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu