Intotdeauna , inca de cand am vazut primele emisiuni cu modele ,mi-am dorit sa fiu inalta. Mai inalta... Acum am 1.70 si nu cred ca o sa mai cresc ( poate 1-2 cm). Deci m-am cam resemnat.
Totusi tocurile inseamna pentru mine mai mult decat cativa cm in plus. M-am obisnuit sa port tocuri, merg incaltata cu tocuri ca si cum as merge in tenisi sau in adidasi.
Later edit:
Postul asta mi-a amintit o intamplare.S-a intamplat acum cativa ani. Eram intr-o tabara si imi placea un tip care iesea de obicei cu fete naturale, care nu purtau tocuri si nu puneau mare pret pe aspectul exterior. Si am comis cea mai mare greseala. Am incercat sa fiu altcineva. Sa renunt la tocuri , la trusa de machiaj si la toate lucrurile care ma definesc. Intr-o seara tipul mi-a spus: "Esti foarte draguta. Dar nu stiu de ce pari schimbata. Mie imi placeai mult de tot inainte. Erai diferita. Erai tipa nebunatica, plina de viata , cu stilul ei, care stie sa poarte cu aceeasi eleganta si tenisi si jeans si o fusta scurta si pantofi cu toc." M-a lasat fara cuvinte. El ma remarcase si logic ma placea mai mult inainte cand ma simteam bine in pielea mea.
De atunci nu mai incerc sa par altcineva. Doar ma straduiesc sa ma inteleg cat pot de bine. Si acum in cercul meu de prieteni sunt tipa vesela, mereu cu zambetul pe buze, care se imbraca cum are ea chef, innebunita dupa haine si cumparaturi, care merge in cluburi , dar nu se da in vant dupa muzica house, ci asculta in special rock si hip-hop.Poate la o prima vedere pot fi catalogata drept superficiala, dar nu sunt deloc asa. Acum consider ca e un lucru bun ca ma simt in largul meu si intr-un club de fite, si intr-un cort in Vama Veche, razand incojurata de prieteni care canta la chitara. Sunt un "amestec" ciudat ,dar oare nu suntem cu totii fiinte contradictorii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu