Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toartă ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.
Când toţi aveau câte o ceaşca de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat… fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşca scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursă problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să va uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-va că e mai frumoasă decât a voastră.
Viaţă e ca o cafea bună: jobul, banii, carieră, maşină, casă, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţă, dar nu sunt VIAŢĂ. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţă… Doar ne ajută să trăim viaţă. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţă. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşca, uităm să savuram cafeaua.
Savuraţi cafeaua, nu ceştile! cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţă să fie frumoasă…
„Viaţă trebuie trăită aşa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem şi ni se va lua fără să fim întrebaţi”.
George Roca
Un comentariu:
frumoasa metafora cafelei...dar cati dintre noi avem puterea sa alegem cescuta simpla, dar atat de frumoasa in simplitatea ei primordiala?...asa e si cu iubirea...incercam sa alegem oamenii pe care i iubim in functie de cesti, adica de trupuri, de sani, de bicepsi, de ochi albastri, etc etc...pretul pe care il platim mai tarziu este suferinta si instrainarea, pentru ca o cana simpla poate fi infrumusetata in mii de feluri in timp de una inzorzonata de la inceput nu poate decat sa isi piarda din frumusete...ca si o femeie de altfel....
Trimiteți un comentariu