In urma cu 4 ani, m-am mutat in Buzau dintr-un orasel din apropiere.Cand am plecat am lasat in urma prietenii mei dintotdeauna, scoala, rudele, prima iubire... Atunci regretam si credeam ca imi va fi greu, am facut promisuni desarte de genul "Imi va fi dor de tine", "voi veni saptamanal sa te vad", etc. Si m-am tinut de promisiune o saptamana, doua, o luna. Cu timpul mi-am facut multi prieteni aici, a inceput scoala, am inceput sa ies cu colegii, mi-am facut un iubit, si am trecut din ce in ce mai rar pe la vechii prieteni. Acum dupa 4 ani, ne vorbim destul de rar, inca mai tresar cand trec pe langa blocul in care am locuit 14 ani, inca mai zambesc cand imi amintesc intamplari din trecut. Dar atat. Tot si toti au ramas la stadiul de amintiri. Nu mai simt ca locul meu e acolo langa ei.
Acum ma aflu iarasi aproape de un capat de drum si implicit un alt inceput de drum. Si mi-e teama, dar in acelasi timp sunt nerabdatoare. Mi-e teama ca nu m-am atasat suficient de acest loc nou, de aceste persoane. Mi-e teama ca dintr-o prostie, ajunsa in Bucuresti sa nu -mi pierd relatia actuala , care dureaza de 3 ani, sa nu pierd legatura cu colegi si prieteni minunati, care vreme de 4 ani frumosi au fost langa mine.
Nu pot sa-mi imaginez ca peste mai putin de un an , langa mine in banca va sta o alta tipa cu zambetul pe buze si cu straluciri in privire,nu "blonda mea", mi-e greu sa -mi imaginez ca o sa ma trezesc intr-o camera de camin, nu langa pisica mea. Astept acest lucru, de cand ma stiu. Si acum ca e atat de aproape ma tem. Ma tem sa nu fiu dezamagita. Ma tem sa nu uit. Vreau sa acum cand am spus ca va fi pentru totdeauna , sa fie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Si eu am reactionat la fel venind saptamanal, incercand sa pastrez totul ca inainte. Dar de obicei,cu cat te duci mai des,cu atat doare mai tare.
Totul se schimba. Totul s-a schimbat in privinta mea. Si eu sunt venit din toamna asta in Bucuresti si am lasat in urma totul. E absolut diferit de la organizarea timpului, la tipurile de oameni pe care ii intalnesti, la statutul tau de om...
Eu inca nu mi-am revenit din soc, inca mai tanjesc dupa momentele din liceu in care ii aveam pe toti langa mine si ma simteam ca in rai fara sa constientizez. Acum, cu toate ca sunt inconjurat de sute de oameni, dintre care chiar multi sunt de treaba, ma simt singur, atat de singur... in plus si prietena mea e plecat acasa acum.
Te rog sa asculti sfatul meu: pastreaza-ti prietenii din liceu ca ei iti vor fi cei mai apropiati si de incredere oameni, chiar si dupa ce te vei fi mutat din oras. Si prietenului spune-i sa te urmeze... Eu nu m-as fi descurcat fara prietena mea aici. Nu vreau sa te sperii, orasul este uimitor, si nu m-as desparti de el, dar mi-e greu...
Ms pentru sfat Claudiu. Un nou inceput nu e usor, dar e si frumos. Din pacate prietenul meu nu ma poate urma.El e deja student, la brasov...
Viata e o noua provocare...
Trimiteți un comentariu